FELICITARILE MELE

Draga Iuliana

Te felicit ca ai ajuns la a 700 postare si sper cat de curand sa ajungi la a mia.

Iti marturisesc sincer ca nu am citit toate postarile dar ce am citit mi-a placut tare mult si unele chiar m-au facut sa meditez sau sa imi amintesc cu placere de anumite momente din viata mea.

Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi atat prin postarile tale, in ultima vreme, cat si personal.

Te pupik si la mai multe postari.

Schimbarii si concluzii

Nu am mai scris de mult si imi pare rau dar am fost prinsa in valtoarea evenimentelor din ultima vreme. Mi-am schimbat viata, m-am casatorit deci alt nume de familie, mi-am schimbat job-ul, am schimbat tara, sunt in Anglia.

Nu stiu daca este o scuza dar nu am reusit sa mai scriu nimik.

Sunt la o ora de Londra dar inca nu am reusit sa o vizitez. In schimb am vizitat un orasel numit Maidstone, de unde este si poza atasata, si in care am gasit un mic bistro turcesc, produse de firma si un magazin turcesc unde se pot gasi produse romanesti, asa am cumparat pate bucegi, sarmale si ciorba de burta la conserva.

Prima concluzie trasa in Anglia este ca englezii sunt modesti si calmi.

Toate cele bune din Anglia.

E pur si move!

Nu este astronomie ci doar o concluzie. Dupa mica iesire cu fetele am dat fuga in statia RATB ca sa prind un 90 dar nimik asa ca am luat ceva care se retragea la Vatra Luminoasa ca nu strica cativa pasi pe jos, chiar si pe tocuri. Uitandu-ma ce mai este nou in capitala noastra la un moment dat vad in dreptul geamului un tanar pe bicicleta. Mai disparea din cand in cand dar totusi nu se pierdea in trafic si tot asa pana la capat unde cand a oprit mijlocul de transport i s-a alaturat si prietena lui, pe role. M-am gandit ca in aceasta valtoare a societatii se pare ca mai sunt si tineri care totusi se misca.

LAST MOMENT

Zi urata de marti, dimineata a plouat iar la job, "no comment", nu doream sa mai ajung acasa in fata televizorului sau a laptop-ului. In clipa in care ma gandeam sa vad daca fetele pot iesi in seara asta pe undeva, "save by the bell", suna telefonul si se pare ca cea mai buna prietena are chef de o plimbare asa ca se lasa cu o iesire si ni se alatura o alta amica.
La Universitate, ca pe acolo ne cam facem veacul in ultima vreme, suntem pregatite pentru mica noastra escapada.
Ne relaxam, povestim si timpul isi vede de mersul lui asa ca nu realizam ca trebuie sa revenim la programul cotidian.
Deci, de la capat.

CADERE LIBERA

Simt ca totul este in cadere libera in jurul meu si tind sa cad si eu. Daca strig "Ajutor" imi este greu sa fac fata tuturor sfaturilor si ajung iarasi la acelasi blocaj. Nu pot sa fac nimik , sunt blocata undeva.
Nu reusesc sa aflu ce ma blocheaza asa ca nu imi ramane decat sa imi adun toata energia si sa fac tot ce pot sa nu cedez.

OAZA DE VIATA

WEEKEND-ul este oaza mea de viata.

De ceva timp ma duc in fiecare weekend la munte, din diverse motive, si atunci simt ca traiesc. Nu este nimik special, doar aerul curat din Breaza, mica statiune balneoclimaterica de pe Valea Prahovei, careia i se mai spune si "Davosul Romaniei", "sectorul sapte al Bucurestiului", "orasul cantemiristilor", "capitala golfului".

Sambata este mai liniste pentru ca se mai lucreaza dar duminica ne destindem la un rummy. Se incinge atmosfera si cu greu ma desprind de grupul de jucatori si de tot ce este bun in Breaza pentru inca o saptamana de munca, stres si canicula sau invers. Nu conteaza ordinea pentru ca au aceleasi efecte: nopti nedormite, cearcane, oboseala continua, si multe alte probleme.

Ce-i mai rau ca asa o a fie toata vara si nu stiu daca o sa pot rezista.

Dar nu imi ramane dacat sa incerc sa supravietuiesc.